Într-un laborator de la Universitatea Stanford, o echipă de cercetători, sub conducerea profesorului român Sergiu Pașca, a realizat un experiment fără precedent, creând șoareci cu o proporție impresionantă de țesut cerebral uman. Mai multe camere monitorizează atent fiecare mișcare a unui șoarece care se plimbă printr-o mică arenă. Un computer îi înregistrează poziția și viteza, desenând pe monitor traiectorii ce amintesc de jocul Pong. Motivul pentru care cercetătorii urmăresc animalul atât de atent este neobișnuit: cea mai mare parte a cortexului său a fost înlocuită cu țesut cerebral uman.
**Experimentul „Șoarecii Xenocorticali”**
Experimentul, condus de profesorul român Sergiu Pașca, neurolog și cercetător la Stanford University, a avut rezultatele publicate în prestigioasa revistă Nature. Cercetătorii au creat genetic șoareci cărora le lipsește cea mai mare parte a cortexului cerebral și a hipocampului, regiuni esențiale pentru funcții cognitive precum memoria. În spațiul astfel creat, ei au transplantat organoizi corticali umani – mici structuri de țesut nervos crescute în laborator din celule stem.
**Țesut Uman Integrat cu Succes**
Rezultatul a fost spectaculos: țesutul uman nu doar că a supraviețuit, dar a crescut și s-a conectat cu sistemul nervos al șoarecilor. La aproximativ trei luni de la transplant, peste 90% din volumul țesutului cortical al acestor animale era de origine umană. Pașca și echipa sa au denumit aceste animale „șoareci xenocorticali”.
Acest experiment reprezintă un pas important înainte față de cercetările anterioare ale laboratorului. În 2022, echipa lui Pașca a demonstrat că organoizi cerebrali umani transplantați în creierul unor șobolani nou-născuți pot supraviețui și se pot integra în sistemul nervos al animalelor. Noua metodă abordează principala problemă a experimentelor anterioare: spațiul limitat și competiția dintre țesutul uman și creierul animalului. La prima vedere, șoarecii modificați genetic par relativ normali, dar cercetătorii au observat anumite probleme de coordonare și memorie.
**O Miza Medicală Importantă**
După introducerea țesutului uman, animalele au prezentat performanțe comportamentale diferite, permițând oamenilor de știință să studieze mai direct modul în care celulele umane funcționează într-un sistem nervos viu. Miza cercetării este profund medicală. Modelul creat ar putea fi utilizat pentru studierea unor boli neurologice și neuropsihiatrice, dar și pentru testarea unor noi tratamente.
Într-un experiment demonstrativ, cercetătorii au expus șoarecii xenocorticali la un nivel foarte scăzut de oxigen. Țesutul cerebral uman a prezentat leziuni, iar animalele au dezvoltat probleme de mers și echilibru, oferind un posibil model pentru studierea afectării cerebrale produse de lipsa oxigenului. Cercetătorii au făcut, de asemenea, o descoperire rară: în țesutul uman transplantat au identificat neuroni von Economo, celule nervoase extrem de rare, asociate cu anumite regiuni ale creierului uman și implicate în funcții complexe.
**Considerații Etice și Scopul Cercetării**
Experimentul ridică, totuși, și întrebări etice. Sergiu Pașca a atras atenția că astfel de cercetări nu ar trebui extinse, în forma actuală, la primate. Cu cât animalul este mai apropiat evolutiv de om, cu atât crește îngrijorarea cu privire la posibilitatea ca un volum mare de țesut cerebral uman funcțional să modifice semnificativ capacitățile cognitive ale animalului. Pentru moment, cercetătorii afirmă că șoarecii xenocorticali nu prezintă dovezi ale unor capacități cognitive umane. Scopul experimentului este, în principal, de a crea un model în care oamenii de știință să poată observa, într-un organism viu, cum se dezvoltă și funcționează țesutul cerebral uman și cum reacționează la boală sau leziune. Profesorul Sergiu Pașca, originar din România și cercetător la Stanford, se află în centrul acestei cercetări care încearcă să apropie, mai mult ca niciodată, laboratorul de misterele creierului uman.