Ordonanța de Urgență (OUG) 32 din 2026, menită să corecteze anumite derapaje pe piața muncii, a creat, pe lângă beneficii, și noi vulnerabilități. Principala problemă identificată de Elena Panțiru, vicepreședintele Patronatului Importatorilor de Forță de Muncă, este răspunderea agenției de plasare pentru fapta altuia, în contextul în care agenției îi sunt interzise pârghii de control.
„Din punctul meu de vedere, cea mai gravă problemă (generată de OUG 32 din 2026) este răspunderea agenţiei de plasare pentru fapta altuia. Ordonanța obligă agenţia să răspundă pentru comportamentul lucrătorului şi al angajatorului, deşi aceleiași agenții îi interzice expres orice pârghie de control: nu poate reține documente, nu poate restrânge libertatea de mişcare, nu poate solicita garanţii. Interdicţiile sunt corecte şi necesare, dar rezultatul este că legiuitorul a înlăturat mijloacele și a păstrat răspunderea”, a explicat Elena Panțiru într-un interviu acordat Economica.net.
Contextul general al OUG 32/2026 vizează reglementarea accesului pe piața muncii a cetățenilor din afara Uniunii Europene, Spațiului Economic European și Elveției. Analizele Economica.net arată că, în ultimii ani, cei mai mulți străini cu permis de ședere în scop de muncă în România sunt din Nepal. La finalul anului 2025, peste 148.000 de străini dețineau astfel de permise, conform datelor Inspectoratului General pentru Imigrări (IGI).
OUG 32 din 2026 a înăsprit condițiile de recrutare a cetățenilor străini, ca răspuns la anumite vulnerabilități legislative speculate de firmele de recrutare. Deși a corectat derapaje majore, ordonanța prezintă propriile vulnerabilități, care pot fi remediate prin legea de aprobare aflată în dezbatere parlamentară.
Elena Panțiru a detaliat principalele dificultăți legislative:
* **Răspunderea agenției de plasare pentru fapta altuia:** Agenția este obligată să răspundă pentru acțiunile lucrătorului și angajatorului, deși nu are mijloace de control. Corecția propusă este limitarea răspunderii agenției la neîndeplinirea obligațiilor proprii, cum ar fi omisiunea de a notifica autoritățile despre o abatere. * **Obligația de identificare succesivă a locurilor de muncă:** Agenția devine garantul permanent al ocupării lucrătorului. Se propune ca obligația să fie considerată îndeplinită la prezentarea unei singure oferte corespunzătoare, iar refuzul nejustificat al lucrătorului să stingă această obligație. * **Decalajul dintre intrarea în vigoare și operaționalizarea sistemului:** Perioada de blocaj, de la abrogarea vechiului cadru legal până la funcționarea efectivă a noii platforme, a cauzat probleme majore companiilor. Se sugerează un termen tranzitoriu realist, corelat cu operaționalizarea platformei. * **Cerințe legislative neclare:** Unele condiții impuse (cazier, calificare) nu specifică forma documentelor sau categoriile de ocupații, lăsând loc la interpretări și riscul respingerii dosarelor. Soluția ar fi stabilirea unor liste exacte prin acte subsecvente, corelate cu codurile COR. * **Pragul salarial pentru lucrătorii înalt calificați:** Salariul minim brut pe economie (peste 9.000 de lei) este prea ridicat pentru specialiștii din grupele inferioare de calificare, creând un gol în procedurile de angajare. Statistica arată că doar 326 din aproape 88.000 de avize au vizat lucrători înalt calificați. * **Lipsa consecințelor pentru lucrătorul care își încalcă obligațiile:** Ordonanța nu prevede sancțiuni pentru lucrătorul care nu își respectă obligațiile contractuale, deși conduita sa poate declanșa consecințe pentru celelalte părți. Se solicită o formă de responsabilizare civilă și administrativă proporțională.
Elena Panțiru subliniază că toate aceste corecții sunt posibile prin legea de aprobare a ordonanței. Sistemul în sine – digitalizarea, transparența și protecția lucrătorului – este considerat bun, iar problema rezidă în implementarea și detaliile legislative, nu în concepția generală.