O perspectivă nouă asupra limbajului: Puterea, pericolul și ordinea, mai importante decât emoția
Un studiu revoluționar contrazice 70 de ani de presupuneri despre modul în care funcționează limbajul uman.
Cercetătorii de la Universitatea din Vermont au descoperit un tipar surprinzător în limbajul uman care contrazice o teorie științifică larg acceptată de peste 70 de ani. Constatările lor sugerează că semnificația cuvintelor este modelată de ceva mai fundamental decât emoția: înțelegerea noastră asupra puterii, pericolului și ordinii. Studiul, publicat în Science Advances, introduce o nouă abordare numită „ousiometrie", care utilizează metode matematice pentru a măsura semnificația esențială a limbajului. Cea mai izbitoare constatare este că cuvintele pe care oamenii le folosesc arată o preferință constantă și răspândită pentru siguranță în detrimentul pericolului. Această tendință ascunsă spre siguranță ar putea transforma modul în care cercetătorii studiază limbajul, înțeleg comportamentul uman și dezvoltă sisteme de inteligență artificială care interpretează ceea ce spun și scriu oamenii.
Oamenii de știință descoperă o tendință ascunsă spre siguranță în limbajul uman
Încă din anii 1950, o mare parte din înțelegerea științifică a semnificației cuvintelor s-a bazat pe un cadru dezvoltat prin cercetări pionierat ale psihologului Charles Osgood și ale altora. Cunoscut sub numele de modelul VAD, acesta descrie semnificația prin trei dimensiuni emoționale: valență (pozitiv vs. negativ), excitație (emoționat vs. calm) și dominanță (controlant vs. submisiv). Această abordare a devenit influentă în psihologie, lingvistică și inteligența artificială, în special în sistemele concepute pentru a identifica tonul emoțional al limbajului scris.
Cu toate acestea, cercetătorii de la Universitatea din Vermont au găsit dovezi că acest model stabilit de mult timp omite aspecte importante ale modului în care este organizată semnificația. Analiza lor a examinat miliarde de utilizări individuale ale peste 20.000 de cuvinte într-o gamă largă de texte reale. Folosind tehnici computaționale avansate, echipa a identificat o structură de bază diferită. Ei au constatat că cele trei dimensiuni din modelul tradițional VAD nu sunt independente una de cealaltă, așa cum se presupunea anterior. În schimb, rezultatele lor indică faptul că semnificația cuvintelor poate fi descrisă mai eficient prin trei dimensiuni separate: putere (slab vs. puternic), pericol (sigur vs. periculos) și structură (ordonat vs. haotic).
Cercetarea, susținută de National Science Foundation din SUA, Google, MassMutual și alți finanțatori, a constatat că acest nou cadru a explicat peste 90% din variația semnificației cuvintelor măsurate. Abordarea tradițională VAD a explicat aproximativ 72%. Această îmbunătățire ar putea fi deosebit de importantă pe măsură ce modelele lingvistice mari, moderarea automată a conținutului și alte tehnologii AI depind tot mai mult de înțelegerea comunicării umane.
De ce limbajul uman favorizează siguranța în detrimentul pericolului
Una dintre cele mai neașteptate descoperiri ale studiului a apărut atunci când cercetătorii au examinat cum apar cuvintele în comunicarea de zi cu zi. În cărți, reportaje, social media și limbaj vorbit, cuvintele asociate cu siguranța au apărut mult mai frecvent decât cele asociate cu pericolul. Această constatare oferă o nouă explicație pentru un fenomen familiar numit principiul Pollyanna, care descrie tendința limbajului uman de a favoriza cuvintele pozitive în detrimentul celor negative.
Timp de decenii, cercetătorii au interpretat, în general, acest tipar ca o dovadă că oamenii preferă expresiile emoționale pozitive. Noua analiză sugerează că ceva mai fundamental ar putea fi responsabil. Potrivit cercetătorilor, preferința aparentă pentru pozitivitate reflectă în mare măsură o preferință subiacentă pentru siguranță. „Preferința pentru pozitivitate a principiului Pollyanna", concluzionează studiul. „este, de fapt, o proiecție unidimensională a unei tendințe subiacente spre siguranță."
„Aceasta este o observație majoră care rezultă din această lucrare", a spus Peter Dodds, directorul Complex Systems Institute al UVM și autorul principal al studiului. „Expresiile de siguranță sunt cruciale pentru tot limbajul."
Ar putea limbajul uman să fie modelat de supraviețuire?
Descoperirea ridică o posibilitate intrigantă: structura limbajului uman ar putea reflecta presiuni evolutive asociate cu supraviețuirea. Din această perspectivă, cuvintele fac mai mult decât să comunice sentimente. Ele ajută, de asemenea, oamenii să recunoască amenințările, să evalueze incertitudinea, să stabilească încrederea și să coordoneze acțiunile cu ceilalți. Capacitatea de a distinge între siguranță și pericol este esențială pentru supraviețuire. Cercetătorii sugerează că această prioritate umană de bază ar putea influența, de asemenea, modul în care este organizată semnificația în limbaj.
Pe tot parcursul vieții de zi cu zi, oamenii schimbă constant informații despre dacă indivizi, locuri, situații și comportamente sunt amenințătoare sau sigure. Noile constatări sugerează că aceste distincții ar putea fi mai centrale pentru comunicare decât s-a recunoscut anterior. Ele oferă, de asemenea, o interpretare diferită a motivului pentru care limbajul pozitiv este atât de comun. Mai degrabă decât să exprime pur și simplu fericire sau aprobare, multe cuvinte pozitive ar putea transmite un sentiment de securitate, stabilitate sau predictibilitate. Julia Zimmerman, cercetătoare postdoctorală în Computational Story Lab la UVM și co-autoare a studiului, a spus că cele trei dimensiuni nou identificate reflectă experiențe fundamentale vieții umane. „Puterea, pericolul și structura", a spus ea, „sunt relevante pentru fiecare persoană care a trăit vreodată."
Cercetătorii au recunoscut, de asemenea, de mult timp, că oamenii tind să favorizeze limbajul asociat cu bunătatea și agresiunea scăzută. Echipa susține că aceste tendințe familiare ar putea proveni din același tipar mai profund. „Înțelegem acum", scrie echipa, „că acestea sunt „umbre ale unei tendințe lingvistice subiacente spre siguranță." Deși rezultatele sunt în concordanță cu o posibilă legătură între limbaj și supraviețuire, ele nu stabilesc că presiunile evolutive au cauzat direct tendința spre siguranță.
O descoperire care ar putea schimba modul în care AI înțelege limbajul
Constatările au implicații care depășesc cu mult lingvistica. Multe sisteme de inteligență artificială utilizează analiza sentimentelor pentru a determina dacă limbajul exprimă sentimente pozitive, negative sau neutre. Unele abordări se bazează, de asemenea, pe cadrul tradițional VAD pentru a măsura semnificația emoțională. Dacă acest cadru nu surprinde complet structura subiacentă a limbajului, sistemele construite în jurul său ar putea omite distincții importante în ceea ce comunică oamenii.
Cercetătorii sugerează că includerea puterii, pericolului și structurii ar putea ajuta în cele din urmă modelele AI să interpreteze limbajul mai precis și să explice mai clar evaluările lor. Acest lucru ar putea fi deosebit de util atunci când se analizează încrederea, riscul și luarea deciziilor.
În lingvistică, constatările oferă o modalitate diferită de a înțelege fundamentele semnificației. În loc să trateze tonul emoțional ca principiu organizator principal, noul cadru accentuează distincțiile legate de forță, siguranță și predictibilitate. Psihologia ar putea fi, de asemenea, afectată. Decenii de studii au folosit modelul VAD pentru a investiga emoțiile, percepția și comportamentul. Un set diferit de dimensiuni fundamentale ar putea încuraja cercetătorii să reconsidere modul în care sunt interpretate unele dintre aceste constatări. Descoperirea ar putea, de asemenea, să intereseze neuroștiința. Creierul uman este extrem de sensibil la amenințări și semnale de siguranță, iar tendința lingvistică nou identificată sugerează că aceste priorități biologice ar putea fi reflectate în limbaj. Această legătură potențială ar putea ajuta cercetătorii să exploreze relațiile dintre activitatea cerebrală și comunicarea simbolică, deși ar fi necesare cercetări suplimentare pentru a le stabili.
Un nou instrument măsoară semnificația ascunsă a cuvintelor
Pentru a investiga aceste tipare, cercetătorii au creat metode analitice concepute pentru a măsura semnificația într-o colecție imensă de limbaj scris și vorbit. Una dintre inovațiile lor centrale este „ousiometrul", un instrument care evaluează rapid semnificația esențială a unor corpuri mari de text și produce un scor mediu de semnificație. (Cuvântul „ouisa" provine din greaca veche și este o rădăcină a cuvântului englezesc „essence.") Ousiometrul se bazează pe un instrument anterior dezvoltat de echipa de cercetare numit „hedonometru" (un barometru al fericirii). În timp ce acel instrument măsoară tonul emoțional general al limbajului, noua abordare examinează tipare mai largi de semnificație.
Cercetătorii au demonstrat că ousiometrul poate analiza materiale din surse remarcabil de diferite, inclusiv romanele lui Jane Austen, poveștile lui Sherlock Holmes de Arthur Conan Doyle, New York Times, Wikipedia, Twitter și transcrieri ale programelor radio. Instrumentul poate, de asemenea, să urmărească cum se modifică semnificația pe măsură ce o poveste se desfășoară. De exemplu, cercetătorii au analizat o traducere în engleză a romanului „Mizerabilii" de Victor Hugo și au cartografiat traiectoria schimbătoare a semnificației pe parcursul romanului. Ei au numit acest tipar schimbător o „traiectorie ousiometrică". Vizualizarea seamănă cu forma răsucită a unei proteine multicolore, cu narațiunea mișcându-se pe o grilă bazată pe patru perechi contrastante: periculos/sigur, slab/puternic, blând/agresiv și rău/bun. Urmărind această cale, cercetătorii pot observa cum se modifică semnificația subiacentă a textului dintr-o secțiune a poveștii în alta.
De ce numărarea frecvenței cuvintelor schimbă rezultatele
O altă inovație importantă a implicat distincția dintre cuvinte în sine și cât de des le folosesc oamenii. În lingvistică, cercetătorii descriu cuvintele individuale ca categorii numite „tipuri", în timp ce fiecare apariție a unui cuvânt într-un text este cunoscută sub numele de „token". (De exemplu, ca o categorie „măr" este un tip și de fiecare dată când cuvântul „măr" este folosit într-o propoziție este un token.) Această distincție contează, deoarece un cuvânt care apare de milioane de ori contribuie mult mai mult la comunicarea de zi cu zi decât unul care este folosit rar.
Cercetările anterioare acordau adesea fiecărui cuvânt o importanță egală, indiferent de frecvența sa. Echipa din Vermont a încorporat în schimb cât de des apar cuvintele în comunicarea reală, permițând să apară tipare care altfel ar rămâne ascunse. Această abordare a fost deosebit de importantă pentru identificarea preferinței răspândite pentru limbajul legat de siguranță.
Echipa de cercetare formată din zece membri a fost condusă de Peter Dodds și Chris Danforth, profesori în College of Engineering and Mathematical Sciences al UVM. Colaboratorii lor au inclus cercetători de la Santa Fe Institute, Complexity Science Hub din Austria, Howard Hughes Medical Center, University of California, Berkeley, University of Adelaide și MassMutual Data Science.
Regândirea a ceea ce dezvăluie limbajul uman despre noi
Înțelegerea acestei tendințe ascunse spre siguranță ar putea avea consecințe asupra modului în care cercetătorii studiază comunicarea în societate. Dacă cuvintele reflectă în mod constant o preferință pentru siguranță, acea tendință ar putea influența modul în care sunt spuse poveștile, modul în care se răspândesc informațiile și modul în care oamenii interpretează evenimentele și experiențele. Constatările ar putea informa în cele din urmă cercetarea în comunicarea politică, mesajele de sănătate mentală și sistemele AI concepute pentru a interacționa cu oamenii.
Mai larg, studiul contestă ideea că limbajul uman poate fi înțeles în principal prin emoții precum fericirea, frica și entuziasmul. În schimb, cercetătorii propun că semnificația are o structură mai profundă legată de putere, pericol și ordine. Constatările lor sugerează că limbajul ar putea reflecta provocările cu care se confruntă oamenii atunci când navighează în medii incerte, mențin relații și identifică amenințări. Dezvăluind această structură anterior neglijată, echipa oferă o nouă modalitate de a înțelege ce comunică cuvintele și de ce anumite tipuri de semnificație domină conversația de zi cu zi. Limbajul uman, sugerează cercetarea lor, ar putea fi mai strâns legat de nevoia noastră fundamentală de siguranță decât au recunoscut științificii în mod tradițional.