Un simplu miros de ciocolată ar putea oferi un impuls neașteptat antrenamentelor. Un nou studiu sugerează că expunerea la aroma de ciocolată, în special cea neagră, a ajutat bărbații să completeze mai multe repetări în timpul exercițiilor pentru picioare, fără a percepe efortul ca fiind mai mare.
Cercetătorii consideră că aromele familiare de alimente ar putea influența apetitul și motivația, determinând creierul să anticipeze consumul de alimente.
Potrivit unui studiu publicat în Frontiers in Physiology, simpla inhalare a aromei de ciocolată înainte și în timpul exercițiilor de rezistență a permis participanților să efectueze mai multe repetări, fără ca efortul să pară mai dificil. Dr. Mohamed Nashrudin bin Naharudin, autorul principal al studiului, a declarat că această constatare este un rezultat psihobiologic fascinant, deoarece crește volumul total de antrenament fără a spori senzația de efort depus.
Studiul a implicat 23 de bărbați sănătoși, cu vârste cuprinse între 20 și 25 de ani, cu un nivel moderat de antrenament. Aceștia au fost împărțiți în trei grupuri și expuși la diferite arome: ciocolată neagră lichidă (90% cacao), ciocolată cu lapte lichidă (60% cacao) sau apă (control).
„Știm că olfacția este puternic conectată la rețelele cerebrale ale apetitului și emoțiilor, dar, surprinzător, niciun studiu nu a analizat sistematic interacțiunea trilaterală dintre miros, apetit și capacitatea reală de exercițiu de rezistență”, a explicat Naharudin. Înainte de antrenament, participanții nu consumaseră alimente timp de cel puțin 10 ore. Apoi, au efectuat exerciții de extensie a picioarelor, măsurându-se performanța înainte și în timpul sesiunii de antrenament. De asemenea, au evaluat senzația de foame, sațietate, dorința de a mânca și intenția de a mânca pe termen scurt, înainte de exerciții. În timpul seturilor, nivelurile de foame și dorința de a mânca au fost măsurate după fiecare expunere de 30 de secunde la unul dintre eșantioanele de arome.
Aromele de ciocolată neagră și cu lapte au avut efecte distincte asupra apetitului. Comparativ cu grupul de control (apă) și cel expus la aroma de ciocolată cu lapte, mirosul de ciocolată neagră a fost constant asociat cu o foame redusă, o dorință și o intenție mai mică de a mânca, precum și cu o senzație crescută de sațietate înainte de antrenament. Aroma de ciocolată neagră a părut să reducă apetitul prin scăderea foamei și creșterea sațietății percepute. Aroma de ciocolată cu lapte, deși percepută ca mai plăcută, nu a modificat semnificativ senzația de foame sau apetitul.
Efectele nu s-au limitat la apetit. Aromele de ciocolată au influențat și volumul de exercițiu completat. „Inhalarea aromei de ciocolată neagră (90%) a adăugat aproximativ 18 repetări suplimentare la extensiile picioarelor, în timp ce aroma de ciocolată cu lapte (60%) a adăugat aproximativ nouă repetări, comparativ cu grupul de control”, a menționat Nashrudin Naharudin.
Cercetătorii sugerează că asocierile învățate cu alimentele ar putea explica aceste rezultate. De-a lungul timpului, anumite mirosuri devin semnale care determină corpul să anticipeze ce urmează după consumul alimentelor. Aceste anticipări pot schimba percepția de la foame la sațietate, chiar înainte de a mânca.
„Aroma de ciocolată neagră servește drept un indiciu învățat pentru un aliment bogat, amar și foarte sățios, care, practic, păcălește sistemul într-o stare anticipativă de sațietate”, a explicat Naharudin. „În schimb, aroma mai dulce de ciocolată cu lapte acționează mai mult ca un semnal de recompensă edonică, sporind volumul de antrenament prin crearea unui mediu senzorial foarte plăcut, mai degrabă decât prin modificarea semnalelor metabolice de bază ale foamei.”
Descoperirile ridică posibilitatea ca simpla anticipare a hranei să declanșeze răspunsuri similare celor cauzate de consumul real. Această idee este deosebit de intrigantă, având în vedere că participanții posteau în momentul studiului. Aromele alimentare ar putea pregăti sistemul digestiv pentru o masă viitoare sau ar putea genera modificări psihologice și fiziologice pe măsură ce corpul anticipează hrana.
Cercetătorii avertizează că explicațiile biologice rămân speculative. Nu au fost măsurate hormoni din sânge sau activitate neuronală, deci studiul nu poate demonstra exact căile biologice responsabile pentru modificările apetitului și performanței. De asemenea, au existat alte limitări, cum ar fi intensitatea nu perfect identică a aromelor și posibilitatea ca participanții să fi dedus prezența grupului de control. Studiul a fost, de asemenea, de mică amploare, incluzând doar bărbați tineri, sănătoși și moderat antrenați. Sunt necesare cercetări suplimentare cu grupuri mai mari și mai diverse pentru a determina generalizabilitatea acestor constatări.
O altă întrebare deschisă este dacă ciocolata este unică sau dacă și alte alimente familiare ar putea produce efecte similare. „Nu credem că ciocolata este complet unică, deși este un indiciu alimentar cu asocieri de recompensă incredibil de puternice și universal recunoscute”, a concluzionat Nashrudin Naharudin. Alte alimente puternic asociate cu senzația de satisfacție după consum ar putea produce răspunsuri comparabile, deși cercetătorii nu au testat încă această ipoteză. „O persoană probabil are nevoie să găsească mirosul familiar și atrăgător - sau cel puțin nu respingător - pentru a declanșa schimbarea psihologică a apetitului necesară pentru a obține un spor de performanță.”