Indicele prețurilor de consum mediu ajustat al Australiei a crescut cu 0.3% de la o lună la alta în cea mai recentă publicare, în linie cu prognoza de piață de 0.3% și accelerând de la 0.2% anterior. Rezultatul nu a reprezentat nici o depășire, nici o ratare a estimărilor, însă reaccelerarea inflației de bază consolidează preocuparea Reserve Bank of Australia că presiunile asupra prețurilor rămân persistente. Nu era disponibilă nicio reacție imediată confirmată a pieței la publicare, deși dolarul australian a intrat în eveniment în apropierea nivelului de US$0.703, după ce beneficiase recent de comunicarea tot mai dură a RBA.[5][8]
IPC mediu ajustat elimină cele mai mari creșteri și scăderi de prețuri din coșul de consum, ceea ce îl transformă într-un indicator mai stabil al presiunilor subiacente asupra prețurilor decât IPC general. Deoarece factorii de decizie monetară se concentrează asupra inflației susținute, nu asupra componentelor individuale volatile, indicatorul este urmărit îndeaproape înaintea deciziilor RBA privind ratele dobânzii. O creștere lunară de 0.3% se traduce într-un ritm anualizat de aproximativ 3.7% dacă se menține, cu mult peste intervalul-țintă de inflație al RBA, de 2%-3%.
Trecerea de la 0.2% la 0.3% sugerează că dezinflația subiacentă a stagnat, chiar dacă valoarea publicată nu a depășit așteptările. Informațiile disponibile indică faptul că inflația de bază din Australia s-a menținut în jurul nivelului de 3.6% timp de mai multe luni, în timp ce rata șomajului a atins 4.7% în septembrie, cel mai ridicat nivel din ultimii cinci ani.[2] Această combinație indică un compromis dificil pentru politica monetară: inflația rămâne prea fermă pentru a fi confortabilă, însă ratele mai ridicate afectează deja cererea și ocuparea forței de muncă. Serviciile, costurile asociate locuințelor, asigurările, chiriile, serviciile medicale și companiile interne cu utilizare intensivă a forței de muncă vor rămâne probabil principalele zone de preocupare, în timp ce comerțul cu amănuntul discreționar și sectorul construcțiilor sensibil la ratele dobânzii se confruntă cu presiuni generate de reducerea puterii de cumpărare a gospodăriilor.
Implicația imediată pentru piața valutară este o orientare moderat favorabilă dolarului australian, deoarece datele reduc într-o măsură limitată așteptările privind o nouă majorare a ratei de către RBA. Piețele atribuiau o probabilitate de 64% unei celei de-a cincea majorări a ratei, care ar duce rata de politică monetară la 4.85%, după ce patru majorări ridicaseră deja ratele la 4.6%.[2] Prin urmare, este probabil ca AUD/USD să găsească sprijin la scăderi, în special în raport cu monedele ale căror bănci centrale sunt percepute ca fiind mai puțin stricte. AUD/JPY ar putea beneficia, de asemenea, prin diferențialul ratelor dobânzii, deși evoluția sa rămâne expusă apetitului general pentru risc și volatilității piețelor de acțiuni. AUD/NZD ar putea primi sprijin dacă traiectoria politicii RBA se diferențiază de cea a Reserve Bank of New Zealand.
Reacția pieței obligațiunilor ar trebui să fie mai pronunțată decât cea a pieței de acțiuni. Randamentele titlurilor de stat australiene cu scadență scurtă vor rămâne probabil ridicate, sectorul cu scadența de doi ani fiind cel mai sensibil la modificările așteptărilor privind politica RBA. Scadențele mai lungi ar putea avea o reacție mai plată dacă investitorii interpretează publicarea ca pe o dovadă a persistenței inflației concomitent cu încetinirea creșterii economice. Băncile și asigurătorii australieni ar putea beneficia de rate mai ridicate prin îmbunătățirea marjelor nete de dobândă și a veniturilor din investiții, însă gospodăriile îndatorate, companiile imobiliare, utilitățile și acțiunile din sectorul bunurilor de consum discreționare se confruntă cu un mediu mai dificil. Acțiunile legate de materiile prime ar putea fi protejate de expunerea Australiei la exporturi, deși prețurile globale mai ridicate ale petrolului ar putea accentua riscurile inflaționiste și comprima veniturile reale ale consumatorilor interni.[2]
Din punct de vedere tehnic, AUD/USD se tranzacționa în jurul nivelurilor 0.7027-0.7029 înainte de publicare, aproape de un maxim pe trei săptămâni și în interiorul unui interval pe 52 de săptămâni cuprins între 0.6419 și 0.7277.[5][10] Zona 0.7000 reprezintă primul suport psihologic, urmată de zona recentă 0.6970-0.6980; o depășire susținută a nivelului 0.7030 ar deschide calea către zona 0.7100, în timp ce maximul anual mai larg, de 0.7277, rămâne principalul reper de rezistență. Traderii ar trebui să urmărească dacă mișcarea este susținută de creșterea volumului spot și a momentumului, nu de un vârf temporar determinat de titlurile de presă. Pentru AUD/JPY, ultimul curs disponibil era în jurul nivelului 111.01, ceea ce face din 110.00 un suport psihologic important și din 112.00 un reper rezonabil de rezistență pe termen scurt.[10]
Pentru traderi, strategia mai clară este favorizarea unor poziții long moderate pe AUD, în locul urmăririi primei mișcări. Un scenariu bullish pentru AUD/USD ar presupune menținerea peste 0.7000, cu o intrare la o retragere către 0.7005-0.7015, o țintă inițială în apropierea nivelului 0.7060 și o țintă secundară în jurul valorii de 0.7100. Un stop de protecție sub 0.6970 ar limita pierderea dacă piața ajunge la concluzia că inflația lunară neschimbată nu a fost suficientă pentru a consolida perspectiva RBA. Profilul randament-risc implicit se îmbunătățește dacă tranzacția este inițiată după confirmarea oferită de randamentele obligațiunilor australiene cu scadența de doi ani și nu exclusiv pe baza titlului referitor la inflație.
O abordare mai defensivă ar fi adecvată dacă AUD/USD nu reușește să mențină nivelul 0.7000 sau dacă sentimentul global față de risc se deteriorează. În acest caz, pozițiile short ar putea viza nivelurile 0.6940 și 0.6900, cu un stop peste 0.7040. Dimensiunile pozițiilor ar trebui să rămână sub nivelul normal, deoarece moneda este sensibilă și la așteptările privind Rezerva Federală, la sentimentul asociat Chinei și la prețurile materiilor prime. Datele favorizează o orientare de cumpărare la scăderi, dar nu justifică presupunerea unei creșteri într-un singur sens.
Următorii catalizatori majori sunt reuniunea de politică monetară a RBA de la începutul lunii noiembrie, datele viitoare privind ocuparea forței de muncă și următoarea publicare lunară privind inflația. Oficialii seniori ai RBA au indicat că lupta împotriva inflației „nu s-a încheiat încă” și au semnalat că o nouă majorare este posibilă.[1] Cel mai recent rezultat al IPC mediu ajustat susține această poziție, însă încetinirea creșterii economice și majorarea șomajului complică perspectiva; Trezoreria a avertizat că inflația și ratele dobânzii mai ridicate vor conduce la o creștere economică mai slabă și la un șomaj ceva mai ridicat.[2][3] Dacă publicările ulterioare nu vor indica o scădere clară a presiunilor subiacente asupra prețurilor, este probabil ca piețele să mențină o orientare strictă a RBA, iar dolarul australian și randamentele obligațiunilor cu scadențe scurte să rămână extrem de sensibile la fiecare nou indicator privind inflația și piața muncii.