Indicele costului ocupării forței de muncă din SUA a crescut cu 0,8% față de trimestrul precedent, în linie cu prognoza, încetinind de la majorarea anterioară de 0,9%. Rezultatul în linie cu așteptările nu reprezintă nici o surpriză pozitivă, nici una negativă, oferind piețelor puține elemente-surpriză, în timp ce randamentele titlurilor de Trezorerie se aflau deja pe o traiectorie descendentă, pe măsură ce investitorii evaluau un set amplu de date economice.[2]
Indicele costului ocupării forței de muncă măsoară modificările costurilor cu forța de muncă suportate de angajatori, inclusiv salariile, remunerațiile și cheltuielile cu beneficiile extrasalariale. Deoarece surprinde tendințele remunerării la nivelul unei părți mai ample a pieței muncii și este mai puțin afectat de modificările structurii forței de muncă decât câștigul salarial mediu orar, indicele este urmărit îndeaproape ca indicator al inflației salariale de bază și al presiunilor potențiale asupra prețurilor serviciilor.
Creșterea trimestrială de 0,8% indică faptul că respectivele costuri cu forța de muncă rămân ridicate, dar nu mai accelerează în ritmul observat în raportarea anterioară. Pe o bază anualizată, o creștere trimestrială repetată de 0,8% ar echivala cu aproximativ 3,2%, nivel încă semnificativ peste obiectivul de inflație de 2% al Rezervei Federale, dar mai puțin îngrijorător decât o nouă accelerare. Prin urmare, publicarea datelor consolidează imaginea unor presiuni salariale persistente, nu în intensificare.
Implicațiile sectoriale sunt inegale. Industriile cu o utilizare intensivă a forței de muncă, precum sănătatea, ospitalitatea, educația, transporturile și administrația publică, se confruntă în continuare cu presiuni asupra marjelor, deoarece costurile cu remunerația reprezintă o pondere importantă din costurile operaționale. Companiile din serviciile financiare și tehnologie pot avea o capacitate mai mare de a absorbi inflația costurilor cu forța de muncă, deși costurile ridicate cu remunerația ar putea afecta angajările și marjele de profit acolo unde creșterea veniturilor încetinește. Pentru consumatori, creșterile salariale solide susțin puterea de cumpărare a gospodăriilor, însă companiile ar putea transfera costurile mai mari în prețuri, în special în sectorul serviciilor.
Reacția dolarului ar trebui să fie modestă, deoarece datele au fost în linie cu așteptările. USD/JPY ar putea rămâne sensibil la randamentele titlurilor de Trezorerie și la așteptările privind Rezerva Federală; o mișcare susținută peste maximele recente ar necesita dovezi că inflația salarială accelerează din nou, în timp ce randamentele mai scăzute ar putea limita avansul perechii. EUR/USD ar putea beneficia de sprijin dacă publicarea datelor reduce așteptările privind o înăsprire suplimentară a politicii monetare în SUA, deși efectul este probabil limitat, deoarece valoarea raportată a rămas solidă din perspectivă istorică. GBP/USD și AUD/USD ar putea beneficia, de asemenea, marginal de o interpretare mai puțin hawkish, cu condiția ca sentimentul general privind asumarea riscului să rămână favorabil.
Semnalul transmis de piața obligațiunilor este, în mod similar, echilibrat. Scăderea de la 0,9% la 0,8% susține perspectiva unei moderări a creșterii costurilor cu forța de muncă, ceea ce poate reduce presiunea asupra randamentelor titlurilor de Trezorerie cu scadențe scurte. Totuși, nivelul rămâne suficient de ridicat pentru a complica orice ciclu rapid de relaxare monetară. Randamentul titlurilor pe doi ani, deosebit de sensibil la așteptările privind politica monetară, a fost raportat recent în apropierea nivelului de 4.589%, în timp ce randamentul titlurilor pe 10 ani se situa în apropierea nivelului de 4.933%, pe măsură ce investitorii așteptau datele privind costurile cu forța de muncă și viitoarele raportări privind ocuparea forței de muncă.[2] Acțiunile ar putea favoriza sectoarele sensibile la ratele dobânzii, precum utilitățile, sectorul imobiliar și companiile de tehnologie axate pe creștere, dacă randamentele continuă să scadă, în timp ce companiile orientate către consumatori ar putea beneficia de venituri reziliente. Efectele asupra mărfurilor ar trebui să fie indirecte: o perspectivă mai relaxată asupra ratelor ar putea susține aurul, în timp ce un dolar mai puternic sau reapariția preocupărilor privind inflația ar putea afecta negativ metalele prețioase.
Din punct de vedere tehnic, traderii ar trebui să trateze cel mai recent maxim și minim de oscilație ai USD/JPY drept zone imediate de rezistență și suport, în loc să presupună apariția unei străpungeri direcționale în urma unei publicări neutre a datelor. O depășire a maximului recent al perechii ar semnala reluarea impulsului dolarului, în timp ce o mișcare sub cel mai recent minim de oscilație ar consolida argumentul pentru o corecție determinată de randamente. În cazul EUR/USD, primele niveluri relevante sunt maximul și minimul zilnic recente, confirmarea impulsului fiind mai fiabilă dacă este însoțită de volume în creștere și de o mișcare susținută a randamentelor titlurilor de Trezorerie pe doi ani. Traderii de aur ar trebui să urmărească maximul sesiunii precedente drept rezistență și minimul de oscilație anterior drept suport, în special dacă randamentele reale scad.
Cea mai clară oportunitate de tranzacționare este una condiționată, nu o poziție inițiată imediat după publicarea datelor. Traderii care anticipează o interpretare dovish ar putea lua în considerare cumpărarea EUR/USD sau vânzarea USD/JPY după confirmarea unei străpungeri a suportului tehnic din apropiere, utilizând un ordin stop dincolo de nivelul străpungerii eșuate și vizând un raport recompensă/risc de cel puțin 2:1. În schimb, o nouă creștere a randamentelor titlurilor de Trezorerie și depășirea rezistenței recente a dolarului ar favoriza expunerea long pe USD/JPY, cu reducerea dimensiunii poziției, deoarece rezultatul privind costul ocupării forței de muncă nu a oferit, în sine, nicio surpriză pozitivă.
Gestionarea riscului este esențială, deoarece publicarea datelor are un impact mediu și poate fi rapid eclipsată de catalizatori macroeconomici mai importanți. Ordinele stop ar trebui plasate în afara intervalului asociat evenimentului, efectul de levier ar trebui menținut sub nivelurile normale, iar tranzacțiile ar trebui evitate dacă prețul rămâne blocat între nivelurile de suport și rezistență deja stabilite. Strategiile cu opțiuni pot oferi un profil de risc mai bine definit atunci când volatilitatea implicită este ridicată în jurul viitoarelor date privind ocuparea forței de muncă.
Următoarele teste majore sunt datele privind locurile de muncă vacante din septembrie, datele privind noile locuri de muncă din sectorul nonagricol și șomajul din octombrie, urmate de publicări privind inflația și de noi comunicări ale Rezervei Federale. Recent, Fed a menținut rata de politică monetară într-un interval de 3.75% până la 4%, subliniind în același timp că inflația rămâne ridicată și că oficialii au nevoie de mai multe informații.[1][3] Piețele au atribuit o probabilitate ridicată unei majorări a ratei în decembrie, un raport recent indicând aproximativ 80%, astfel încât o moderare a costurilor cu forța de muncă, luată separat, este puțin probabil să schimbe această perspectivă.[8] Valorile viitoare ale indicelui costului ocupării forței de muncă situate în apropierea nivelului de 0,8% sau sub acesta ar susține scenariul unei răciri graduale; revenirea la 0,9% sau peste acest nivel ar reactiva preocupările că presiunile salariale ar putea menține politica monetară restrictivă pentru o perioadă mai lungă.