Ciuma devasta comunități umane acum 5.500 de ani, cu mult înainte ca orașele medievale să o transforme într-unul dintre cei mai infami ucigași din istorie. Ciuma este adesea asociată cu șobolanii, orașele medievale aglomerate și epidemiile devastatoare care au măturat Europa în și după Evul Mediu. Însă noi cercetări publicate în jurnalul Nature sugerează că boala reprezenta deja o amenințare mortală acum 5.500 de ani. La acea vreme, ucidea oameni din grupuri mici, mobile de vânători-culegători – cu mult înainte ca agricultura și viața urbană să creeze condițiile aglomerate, de obicei asociate cu marile focare de ciumă.
**ADN-ul Antic Dezvăluie Ciuma Timpurie**
O echipă internațională de cercetători a studiat ADN-ul antic recuperat din rămășițe umane de la patru situri funerare ale vânători-cullători din regiunea Lacului Baikal, Siberia de Est. Prin secvențierea materialului genetic conservat în dinți, oamenii de știință au reușit să reconstruiască genomuri bacteriene antice și să identifice forme timpurii de ciumă, necunoscute anterior. „Dacă primele forme de ciumă au fost ușoare sau virulente a fost un subiect de dezbatere, dar descoperirile noastre demonstrează că aceste tulpini antice erau deja extrem de letale”, afirmă autorul principal Eske Willerslev, profesor la Universitatea din Copenhaga și la Universitatea Cambridge.
Pentru a înțelege ce s-a întâmplat în aceste comunități preistorice, cercetătorii au combinat dovezi genetice cu arheologia și datarea radiocarbon. „Pe baza ADN-ului ciumei, a relațiilor genetice dintre victime, a analizei arheologice și a datării radiocarbon, am construit o imagine clară, completă a ceea ce s-a întâmplat în timpul acestor focare”, spune autorul principal Ruairidh Macleod, care a realizat lucrarea în timp ce era doctorand la Universitatea Cambridge – și este acum cercetător la Universitatea Oxford. Echipa a găsit ADN de la *Yersinia pestis* – bacteria care cauzează ciuma – la 18 din cele 46 de persoane testate. Aceasta înseamnă că aproape 40% dintre indivizi purtau dovezi ale ciumei, o rată de detectare chiar mai mare decât cea raportată la unele situri funerare medievale dedicate ciumei.
**Ciuma Timpurie Ar Fi Putut Fi Mult Mai Mortală Decât Se Aștepta**
Cercetările anterioare au demonstrat că tulpinile antice de *Yersinia pestis* nu posedau unele dintre caracteristicile genetice care au permis în cele din urmă ciumei bubonice să se răspândească eficient prin purici și gazde rozătoare. Din acest motiv, oamenii de știință au presupus adesea că versiunile timpurii ale bacteriei nu puteau declanșa focare severe. Noile descoperiri contrazic această perspectivă. La cele mai mari două cimitire, cercetătorii au găsit un număr neobișnuit de mare de copii și adolescenți printre cei decedați. Arheologii s-au confruntat timp de decenii cu explicația pentru decesul atât de multor tineri într-o perioadă scurtă de timp. „Numărul neobișnuit de mare de copii și intervalul scurt de timp a fost un adevărat mister pe care încercam să-l rezolvăm încă din anii 1990. Aflarea că ciuma a fost cauza este extraordinară, dar are mult sens”, spune arheologul Andrzej Weber de la Universitatea din Alberta, investigator principal al Proiectului de Arheologie Baikal.
Datarea radiocarbon indică faptul că multe dintre decese au avut loc la intervale scurte de timp. În unele cazuri, se pare că frații au murit împreună, în timp ce alte morminte conțin părinți și copii care ar fi putut, de asemenea, să moară în timpul aceluiași focar. **Un Posibil Indiciu pentru Letalitatea Ciumei**
Tulpinile antice de ciumă au conținut și un superantigen distinctiv – un factor genetic producător de toxine, nevăzut la tulpinile istorice de ciumă. Superantigenele pot determina sistemul imunitar să reacționeze cu o intensitate neobișnuită, putând duce la inflamații severe și făcând infecția mult mai periculoasă. „Această descoperire schimbă înțelegerea noastră asupra celor mai vechi focare de ciumă: Chiar și înainte ca bacteria să dezvolte o transmitere eficientă prin purici, aceste tulpini antice păreau să fi purtat o combinație potentă de factori de virulență care puteau face infecția extrem de letală”, afirmă autorul principal Martin Sikora, profesor asociat la Universitatea din Copenhaga.
În ansamblu, dovezile sugerează că unele dintre cele mai vechi focare cunoscute de ciumă ar fi putut fi la fel de letale ca epidemiile istorice ulterioare, în special pentru copii. Acest lucru pare să fi fost posibil chiar înainte ca bacteria să dezvolte transmiterea eficientă prin purici, asociată cu ciuma bubonică ulterioară.
**Ciuma S-a Răspândit de la Marmote la Oameni?**
Descoperirile susțin, de asemenea, teoria conform căreia ciuma ar fi apărut inițial în Asia Centrală sau de Nord-Est, înainte de a se răspândi mai larg în Eurasia prin populațiile de rozătoare sălbatice. Dovezile arheologice indică faptul că vânători-culegătorii care trăiau în jurul Lacului Baikal aveau contact strâns cu marmotele – rozătoare mari, care sapă tunele, și care și astăzi poartă ciuma. Cercetătorii suspectează, prin urmare, că unele dintre aceste focare preistorice ar fi putut începe atunci când boala a trecut direct de la marmotele infectate la oameni. Dacă așa stau lucrurile, ciuma era deja capabilă să provoace focare mortale în comunități umane mici, cu mii de ani înainte de apariția orașelor, a așezărilor aglomerate și a epidemiilor transmise de purici, care mai târziu au făcut boala infamă.