Politici de redistribuire a averii aflate în discuție în forumuri internaționale ar putea preveni între 6,6 milioane și 29,5 milioane de decese până în 2030, conform unui studiu publicat în revista The Lancet. Studiul, condus de ISGlobal în colaborare cu alte instituții de cercetare economică și sanitară de renume, sugerează că o serie de măsuri fiscale internaționale ar putea genera resurse substanțiale pentru programe de dezvoltare și sănătate, într-un moment în care multe țări donatoare reduc asistența oficială pentru dezvoltare (ODA).
Cercetătorii au analizat date din 59 de țări cu venituri mici și medii din perioada 2002-2021 și au proiectat scenarii viitoare până în 2030. Mai întâi, au estimat relația dintre finanțarea ODA și mortalitate, apoi au folosit aceste estimări pentru a modela impactul potențial asupra sănătății al diferitelor politici de redistribuire a averii, concepute pentru a compensa declinul ODA.
**Un scenariu de bază al ajutoarelor în scădere**
Analiza a constatat că niveluri mai ridicate de asistență pentru dezvoltare au fost asociate cu o reducere de 24% a mortalității generale și o reducere de 33% a mortalității în rândul copiilor sub cinci ani. Cercetătorii au modelat apoi un scenariu în care reducerile actuale ale asistenței pentru dezvoltare continuă până în 2030. În acest scenariu, au proiectat aproximativ 7,6 milioane de decese suplimentare, inclusiv 1,4 milioane în rândul copiilor sub cinci ani. Acest scenariu de „definanțare” a servit drept bază pentru evaluarea diferitelor politici de redistribuire a averii.
**Mecanisme alternative de finanțare**
Cercetătorii au evaluat 10 politici propuse în acorduri internaționale și discuții politice recente. Acestea au inclus taxe pe indivizii cu averi ultra-mari (miliardari), corporații multinaționale, tranzacții financiare, emisii de carbon, criptomonede și dobânzi câștigate pe datoria suverană. Fiecare scenariu de redistribuire a fost modelat peste scenariul de reducere a ajutoarelor, permițând cercetătorilor să estimeze în ce măsură veniturile suplimentare ar putea compensa impactul negativ asupra sănătății al asistenței în scădere. În toate scenariile, politicile au generat resurse suficiente pentru a compensa, parțial sau în majoritatea cazurilor integral, impactul negativ estimat asupra sănătății asociat cu reducerile actuale ale asistenței. În funcție de mecanismul și nivelul de taxare, se estimează că aceste măsuri vor preveni între 6,6 milioane și 29,5 milioane de decese până în 2030.
Dintre politicile analizate, o taxă de 3% pe averea miliardarilor a fost asociată cu prevenirea a până la 29,5 milioane de decese până în 2030. O taxă minimă globală pe marile corporații multinaționale a fost asociată cu aproximativ 20 de milioane de decese prevenite, în timp ce taxele pe tranzacții financiare au fost asociate cu aproximativ 24 de milioane de decese prevenite.
„Am estimat mai întâi cum reducerea actuală a asistenței umanitare și pentru dezvoltare ar putea duce la milioane de decese evitabile în cele mai vulnerabile țări ale lumii”, a declarat Gonzalo Barreix, cercetător la ISGlobal și autor principal al studiului. „Pe măsură ce țările donatoare se confruntă cu o îndatorare crescândă și realocă resurse din ce în ce mai mult către cheltuieli militare, finanțarea asistenței umanitare prin impozitarea marilor averi a devenit una dintre cele mai viabile strategii”, a adăugat Lucio Exposito, economist principal în cadrul studiului și cercetător la ICESI School of Economics and University of East Anglia. „Modelele noastre au arătat că menținerea, sau chiar creșterea, asistenței umanitare și pentru dezvoltare ar putea salva milioane de vieți în următorii ani”, a afirmat Rodrigo Anderle, cercetător la Institutul pentru Sănătate Colectivă din Brazilia.
**Politicile deja în discuție**
Studiul survine într-un moment în care asistența pentru dezvoltare din partea mai multor țări donatoare majore a înregistrat tăieri bruște. În același timp, discuțiile internaționale privind finanțarea pentru dezvoltare s-au concentrat tot mai mult pe mecanisme alternative pentru mobilizarea resurselor. Inițiative recente, inclusiv angajamente discutate de G20, a Patra Conferință Internațională privind Finanțarea Dezvoltării de la Sevilla (2025) și Cadrul Inclusiv al OCDE/G20 privind impozitarea internațională, au reînnoit interesul pentru taxele pe avere, impozitarea minimă corporativă și alte măsuri de redistribuire.
Autorii subliniază că scopul studiului lor nu este de a pleda pentru o politică specifică, ci de a estima impactul potențial asupra sănătății al unei game de mecanisme de finanțare care fac deja parte din discuțiile politice internaționale. „Trăim într-o lume extrem de inegală, în care un număr mic de indivizi și corporații acumulează avere într-un ritm și la o scară fără precedent, în timp ce milioane de oameni vulnerabili continuă să moară din lipsa accesului la intervenții umanitare de bază, adesea cu costuri reduse”, a concluzionat Davide Rasella, profesor ICREA la ISGlobal, care a conceput și coordonat studiul. „Constatările noastre arată că implementarea chiar și a unor politici modeste de redistribuire a averii, precum cele propuse în acordurile internaționale recente, ar putea salva, la propriu, zeci de milioane de vieți în anii următori.”