Soarta creditorului chirografar în reorganizări: Tăierea creanțelor și impozitarea sa neașteptată
Asimetria fiscală a reducerii de creanțe și efectele ei asupra programului de plăți
Andrei Șărban - 26 oct. 2026, 15:31
Rezumat
Datele privind primul semestru al anului 2026 arată o schimbare de natură, nu de intensitate, a fenomenului insolvenței în România: numărul procedurilor crește, numărul falimentelor scade, iar valoarea activelor antrenate în proceduri colective se multiplică. Lucrarea pornește de la această constatare pentru a examina poziția juridică a creditorului chirografar în reorganizările judiciare de mare calibru, după modificările aduse Legii nr. 85/2014 prin Legea nr. 216/2022. Teza susținută este că principala vulnerabilitate a acestui creditor nu rezidă astăzi în regulile de vot sau în ierarhia distribuirilor, ci într-o asimetrie de tratament fiscal: reducerea de creanță operată prin planul confirmat este deductibilă la creditor, dar rămâne impozabilă la debitor, iar impozitul astfel născut are regimul creanței curente, achitabilă cu prioritate față de programul de plăți. Consecința este că sacrificiul consimțit de creditorul chirografar finanțează o creanță bugetară care nu ar fi existat în absența planului, iar neplata acelei creanțe, dacă rămâne exigibilă peste valoarea-prag și nu este eșalonată, poate deschide calea falimentului pe care planul urmărea să îl evite.
I. Problema
Datele
În semestrul I al anului 2026, numărul procedurilor de insolvență deschise în România a crescut cu 43,1% față de perioada corespunzătoare a anului 2025. În același interval, numărul falimentelor a scăzut cu 42%. Numărul societăților intrate în proceduri colective — insolvență, concordat preventiv, acord de restructurare sau faliment simplificat — a fost de 303, cu 36,9% mai mult decât în semestrul I 2025. Valoarea activelor imobilizate ale societăților intrate în proceduri colective a urcat la 3,35 miliarde lei, de la aproximativ 1,06 miliarde lei în semestrul I 2025 — o creștere de 216%. Simultan, valoarea activelor societăților intrate efectiv în faliment a scăzut cu 47,4%, la circa 100 milioane lei.
Divergența dintre cele două curbe
Creșterea cu 43% a insolvențelor însoțită de scăderea cu 42% a falimentelor nu constituie un paradox statistic. Este expresia unei deplasări structurale: reorganizarea judiciară a devenit ieșirea dominantă din procedura colectivă, în locul lichidării. Fenomenul este, în parte, consecința reformei operate prin Legea nr. 216/2022, care a transpus în dreptul intern Directiva (UE) 2019/1023 privind cadrele de restructurare preventivă. Consecința practică este că un număr tot mai mare de creditori chirografari se găsesc în fața unui plan de reorganizare pe care îl vor suporta ani de zile.
Teza
Analiza care urmează susține că, în reorganizările de calibrul celor pe care le arată datele din 2026, vulnerabilitatea principală a creditorului chirografar nu se află în regulile de vot sau în ierarhia distribuirilor, ci într-o zonă care aparține dreptului fiscal. Reducerea de creanță operată prin planul de reorganizare confirmat generează, în patrimoniul debitorului, un venit contabil impozabil. Impozitul rezultat este o creanță născută după deschiderea procedurii, deci o creanță curentă, plătibilă la scadență în afara masei credale. El se achită din aceeași sursă din care ar trebui să fie plătit programul de plăți, iar neplata lui poate deveni temei de intrare în faliment.
II. Poziția chirografarului în arhitectura legii după Legea nr. 216/2022
Categoriile de vot
Potrivit art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, creanțele se constituie în categorii distincte: creanțe cu drepturi de preferință, creanțe salariale, creanțe bugetare, creanțe ale creditorilor indispensabili și celelalte creanțe chirografare. Creditorul chirografar comun se regăsește în ultima categorie.
Majoritatea în interiorul categoriei
Art. 138 alin. (4) prevede că un plan va fi acceptat dacă majoritatea absolută din valoarea creanțelor din acea categorie acceptă planul. Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit prin Decizia nr. 28/2022 că absenteismul nu este o formă de opoziție. Totuși, absența face acceptarea mai grea, deoarece absentul nu furnizează votul afirmativ necesar pentru a trece de jumătate din valoarea categoriei.
Pragurile de acceptare a planului
Art. 139 alin. (1) stabilește condițiile de confirmare a planului, care includ acceptarea de către un anumit număr de categorii și un prag valoric de 30% din masa credală. Două condiții suplimentare sunt ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul.
Tratamentul corect și echitabil
Potrivit art. 139 alin. (1) lit. D, fiecare categorie defavorizată de creanțe care a respins planul va fi supusă unui tratament corect și echitabil. Acesta presupune ca niciun creditor disident să nu primească mai puțin decât ar fi primit în cazul falimentului și ca nicio categorie să nu primească mai mult decât valoarea totală a creanței sale.
Concluzie parțială
Arhitectura legală nu îl lasă pe creditorul chirografar fără apărare, dar îi mută apărarea dintr-un registru în altul. Singurul instrument real, în lipsa ponderii valorice, rămâne contestarea legalității planului pe terenul art. 139 alin. (2) lit. a) — demonstrarea că primește, prin plan, mai puțin decât ar fi primit în faliment.
III. Cele patru deplasări care schimbă poziția chirografarului
Aritmetica votului
Categoria chirografară a devenit un bloc de legitimare, nu de blocaj. Chirografarii nu mai pot fi ignorați ca masă, dar nici nu mai pot bloca planul prin pasivitate.
Testul comparativ ca obiect de probațiune
Condiția prevăzută de art. 139 alin. (2) lit. a) presupune o comparație între ceea ce primește creditorul prin plan și ceea ce ar fi primit în faliment. Evaluarea de lichidare devine ea însăși obiectul litigiului în cazul activelor de mare valoare, iar contestarea planului se câștigă sau se pierde pe raportul de evaluare.
Durata
Executarea planului de reorganizare nu va putea depăși 4 ani de la confirmare, cu posibilitatea prelungirii până la 5 ani. Pentru creditorul chirografar, extinderea la patru ani înseamnă că valoarea nominală a creanței diverg semnificativ de valoarea sa economică efectivă.
Prioritatea finanțării noi
Finanțările aprobate prin plan beneficiază de prioritate la restituire, fiind plasate imediat după cheltuielile de procedură. Fiecare leu de finanțare nouă se scade din ceea ce rămâne pentru rangurile inferioare, inclusiv pentru creanțele chirografare.
Concluzie parțială
Cele patru deplasări descrise sunt consecințe asumate ale politicii legislative europene de favorizare a restructurării față de lichidare.
IV. Asimetria fiscală a reducerii de creanțe
Regimul fiscal al creditorului
Legiuitorul fiscal a reglementat situația creditorului a cărui creanță este redusă prin plan, acordându-i avantaje: pierderea este deductibilă fiscal la impozitul pe profit, iar baza de impozitare a TVA poate fi ajustată.
Regimul fiscal al debitorului
Operațiunea este, prin natura ei, simetrică. Reducerea creanței generează, în contabilitatea debitorului, un venit impozabil supus impozitului pe profit, în lipsa oricărei derogări în Codul fiscal.
Asimetria
La creditor, pierderea din reducerea creanței este deductibilă; la debitor, venitul corespunzător aceleiași operațiuni rămâne impozabil. Această asimetrie nu pare să rezulte dintr-o opțiune de politică fiscală explicită.
Dimensiunea practică
În cazul Oltchim, autoritatea fiscală a încasat aproximativ 32 milioane lei cu titlu de impozit pe profit rezultat din ștergerea unor datorii prin planul de reorganizare. Suma totală antrenată în proceduri colective în semestrul I 2026 este de 3,35 miliarde lei, sugerând că problemele de acest tip nu sunt marginale.
Concluzie parțială
Reducerea de creanță prin plan confirmat produce, pe latura debitorului, un venit impozabil pentru care Codul fiscal nu prevede nicio scutire.
V. Calificarea creanței fiscale născute din confirmarea planului
Creanță curentă
Impozitul pe profit aferent venitului din reducerea de creanței se naște ulterior confirmării planului și este o creanță curentă, achitabilă la scadență, nefiind necesară înscrierea la masa credală.
Riscul de faliment
Neplata creanței fiscale curente, dacă depășește valoarea-prag și rămâne neachitată mai mult de 60 de zile, poate deveni temei de trecere la faliment, după parcurgerea unei proceduri prealabile. ANAF poate acorda înlesniri la plată.
Cine suportă în realitate impozitul
Orice obligație nouă care consumă flux de numerar în cursul reorganizării se reflectă, în ultimă instanță, în gradul de acoperire al creanțelor chirografare. Impozitul pe venitul din reducerea de creanță este o astfel de obligație, iar venitul pe care îl impozitează este generat tocmai de reducerea creanțelor chirografare.
Concluzie parțială
Creanța fiscală născută din confirmarea planului este o creanță curentă care consumă din fluxul de numerar ce finanțează și programul de plăți, efectul economic concentrându-se asupra creanțelor chirografare.
VI. Direcții de soluționare
Pe cale de interpretare
O primă direcție este contestarea caracterului impozabil al venitului, pe argumentul că nu toate ipotezele de stingere a unei datorii prin hotărâre judecătorească de confirmare a planului sunt venituri ale perioadei.
Compatibilitatea cu dreptul Uniunii
Se ridică problema dacă impozitarea rezultatului restructurării, cu consecința de a diminua viabilitatea pe care cadrul de restructurare trebuie să o asigure, contravine obligației de rezultat prevăzută de Directiva (UE) 2019/1023.
De lege ferenda
Soluția curată este legislativă: declararea ca neimpozabil a venitului rezultat din reducerea creanțelor prin plan de reorganizare confirmat. O variantă mai prudentă ar fi amânarea impozitării până la închiderea procedurii, cu scutire condiționată de executarea integrală a planului.
VII. Concluzii
Datele din 2026 arată o deplasare a insolvenței spre reorganizarea întreprinderilor cu greutate economică. Pentru creditorul chirografar, noul cadru aduce schimbări în aritmetica votului, în testul comparativ, în durata planului și în ierarhia finanțării noi. Peste aceste schimbări asumate se suprapune însă una neasumată: impozitarea venitului rezultat din reducerea creanței consimțite de creditorul chirografar, care generează o creanță bugetară neasumată. Aceasta consumă fluxul de numerar care finanțează programul de plăți, iar creditorul chirografar finanțează, prin propria renunțare, o creanță bugetară care nu ar fi existat dacă nu ar fi renunțat. Soluția de principiu este legislativă și simplă. Până la adoptarea ei, problema rămâne una de strategie procesuală.
VIII. (Va urma) Creditorul garantat și garanția care nu mai există
Analiza de față a privit creditorul chirografar. O categorie mai gravă este cea a creditorului garantat, care constată la întocmirea tabelului că garanția sa nu mai produce efectele așteptate, din diverse motive (bun înstrăinat, pierit, nulitate, lipsă de trasabilitate).