Indicele prețurilor PCE de bază din SUA a crescut cu 0.3% de la o lună la alta în cea mai recentă raportare, în linie cu prognoza de consens de 0.3%, dar accelerând față de avansul anterior de 0.2%. Rezultatul nu a fost nici peste, nici sub așteptări, însă consolidează un context prudent pentru politica monetară: inflația de bază rămâne peste obiectivul de 2% al Rezervei Federale, în timp ce nu sunt disponibile date privind reacția imediată a pieței.
Indicatorul PCE de bază exclude prețurile alimentelor și energiei și este urmărit îndeaproape deoarece surprinde inflația subiacentă la nivelul consumului gospodăriilor. Rezerva Federală îl consideră, în general, un ghid mai fiabil pentru presiunile persistente asupra prețurilor decât indicele general, care poate fi distorsionat de costurile volatile ale carburanților și alimentelor. Rapoarte recente indicau că indicele PCE de bază era așteptat să crească cu 0.3% în perioada analizată, iar rata anuală urma să urce la aproximativ 3.1%.[1][2]
Trecerea de la 0.2% la 0.3% este modestă în termeni lunari, dar semnificativă pentru politica monetară. Dacă se menține, un ritm lunar de 0.3% se anualizează la aproximativ 3.7%, cu mult peste ținta de 2% a Rezervei Federale. Prin urmare, cea mai recentă valoare sugerează că dezinflația își pierde impulsul, mai degrabă decât că evoluează fără probleme. Analiștii ar trebui să urmărească și tendința anualizată pe trei luni, pe care estimările anterioare o plasau în jurul valorii de 3.2% — un nivel compatibil cu o inflație persistentă, nu cu o revenire clară la stabilitatea prețurilor.[1]
Implicațiile sunt inegale la nivelul economiei. Industriile de servicii cu costuri semnificative cu forța de muncă, inclusiv serviciile asociate locuințelor, serviciile medicale, turismul și serviciile financiare, sunt deosebit de sensibile la persistența inflației de bază. Companiile orientate către consumatori își pot păstra puterea de stabilire a prețurilor, însă prețurile mai ridicate pot slăbi în cele din urmă cererea discreționară. Companiile cu evaluări de creștere pe termen lung sunt mai vulnerabile deoarece fluxurile lor de numerar estimate sunt actualizate la rate ale dobânzii mai ridicate, în timp ce băncile și asigurătorii ar putea beneficia inițial de o perioadă prelungită de randamente ridicate.
Pentru piețele valutare, datele susțin în linii mari dolarul, deoarece reduc urgența unei relaxări din partea Rezervei Federale. Dolarul s-ar putea aprecia față de euro, yen și liră sterlină dacă traderii interpretează raportarea ca pe o confirmare că ratele dobânzii din SUA vor rămâne restrictive pentru mai mult timp. Mișcarea imediată ar trebui să depindă de poziționare și de interacțiunea cu valoarea generală a indicelui PCE, datele privind ocuparea forței de muncă și comunicarea Rezervei Federale. Rezerva Federală și-a menținut recent intervalul-țintă la 3.75%–4%, o decizie anticipată pe scară largă, ceea ce lasă datele privind inflația drept un factor determinant pentru așteptările viitoare de politică monetară.[8]
Efectele asupra pieței de acțiuni ar putea fi mixte. Tehnologia, serviciile de comunicații și alte sectoare cu durată financiară ridicată s-ar putea confrunta cu presiuni asupra evaluărilor dacă randamentele titlurilor de Trezorerie cresc, în timp ce acțiunile din energie și sectorul financiar s-ar putea dovedi relativ reziliente. Bunurile de consum de bază ar putea depăși comercianții cu amănuntul din segmentul discreționar dacă investitorii favorizează companiile cu o cerere mai stabilă și o putere mai mare de stabilire a prețurilor. Pe segmentul venitului fix, o valoare a inflației de bază care rămâne în apropierea nivelului de 0.3% ar împinge probabil randamentele titlurilor de Trezorerie cu scadență scurtă și medie în sus, aplatizând curba dacă piețele își reduc așteptările privind reducerile ratelor dobânzii pe termen scurt. Aurul s-ar putea confrunta cu presiuni din cauza randamentelor reale mai ridicate și a unui dolar mai ferm, în timp ce reacția petrolului ar depinde într-o măsură mai mare de condițiile de ofertă și de perspectivele generale de creștere economică.
Din punct de vedere tehnic, traderii ar trebui să monitorizeze reacția indicelui dolarului american în apropierea celui mai recent maxim și minim de oscilație, mai degrabă decât să se bazeze pe o singură raportare privind inflația. În EUR/USD, o coborâre sub cel mai recent nivel de suport confirmat ar favoriza noi câștiguri ale dolarului, în timp ce o mișcare peste cea mai recentă rezistență ar semnala că piața a inclus deja în preț riscul inflaționist. USD/JPY rămâne deosebit de sensibil la diferențialul randamentelor dintre SUA și Japonia, randamentele mai ridicate ale titlurilor de Trezorerie susținând, în general, această pereche, deși riscul unei intervenții poate limita potențialul de creștere. Pe piața futures a titlurilor de Trezorerie, creșterea volumului în timpul unei străpungeri a randamentului ar oferi o confirmare mai solidă decât o mișcare realizată pe fondul unei participări reduse.
Cea mai aplicabilă strategie este tranzacționarea reacției doar după confirmarea oferită de ratele dobânzii și dolar. Un scenariu de vânzare pe EUR/USD ar putea utiliza o străpungere și retestare a unui suport din apropiere, cu un ordin stop de protecție peste nivelul străpungerii eșuate și o țintă la următoarea zonă de suport zilnică. În schimb, dacă dolarul se apreciază inițial, dar randamentele titlurilor de Trezorerie nu urmează aceeași direcție, traderii ar trebui să considere mișcarea vulnerabilă la o inversare. Dimensiunile pozițiilor ar trebui reduse în apropierea evenimentelor Rezervei Federale, iar riscul aferent oricărei tranzacții individuale ar trebui să rămână limitat, deoarece o raportare în linie cu prognoza produce adesea mișcări de preț bruște și oscilante.
Următoarea atenție se va concentra asupra tendinței anuale a indicelui PCE de bază, a următorului raport privind ocuparea forței de muncă, a datelor privind prețurile de consum și a discursurilor oficialilor Rezervei Federale. Banca centrală a menținut recent ratele la 3.75%–4%, în timp ce oficialii continuă să gestioneze o inflație situată peste țintă.[8] Dacă raportările viitoare nu vor indica o revenire susținută către 2%, este probabil ca piața să păstreze o orientare către rate restrictive, fiind necesare valori lunare viitoare ale indicelui PCE de bază de aproximativ 0.2% sau mai mici pentru a stabili o dezinflație convingătoare.