Berkshire Hathaway, imperiul investițional condus de Warren Buffett, se află într-o poziție financiară remarcabilă, acumulând o sumă record de lichidități care se apropie de 400 de miliarde de dolari. Mai mult decât atât, compania a fost un vânzător net de acțiuni pe piața bursieră de peste trei ani, un semnal care, combinat cu alte date, trage un semnal de alarmă asupra valorii actuale a pieței.
Celebrul „indicator Buffett” – care compară capitalizarea totală a pieței de acțiuni din SUA cu Produsul Intern Brut (PIB) al țării – a atins un nou maxim istoric. Acum un sfert de secol, Buffett descria acest indicator drept „cea mai bună măsură unică a poziției evaluărilor”. Recent, indicatorul a depășit 230%, sugerând că acțiunile sunt evaluate la mai mult decât dublul producției anuale a națiunii. Pentru perspectivă, această valoare este semnificativ mai mare decât procentul de aproximativ 140% înregistrat la apogeul bulei dot-com din anul 2000.
Combinând această situație cu rezervele masive de numerar ale Berkshire Hathaway și cu strategia constantă de vânzare de acțiuni, mesajul devine greu de ignorat: acțiunile par scumpe.
Istoria ne poate oferi ghidare cu privire la modul în care ar trebui să reacționăm la aceste „steaguri galbene”? Ce ne spune istoria? Berkshire Hathaway a mai acumulat rezerve mari de lichidități în trecut, iar momentul acestor acumulări s-a dovedit adesea a fi premonitoriu. Compania deținea rezerve substanțiale de numerar înainte de prăbușirea pieței dot-com și din nou înainte de criza financiară din 2008. În ambele cazuri, prudența a fost justificată, iar investitorii care au ignorat defensiva adoptată de Buffett și echipa sa au avut de învățat o lecție dureroasă. Istoria sugerează că atunci când Buffett și Berkshire retrag capital, este prudent să fim atenți.
Totuși, istoria ne transmite și o a doua lecție, una umilitoare: piețele pot rămâne „supraevaluate” timp de ani de zile, continuând să crească dincolo de ceea ce scepticii consideră posibil. Personal, consider că piața AI a fost supraevaluată pentru o perioadă prea lungă. În plus, indicatorul Buffett prezintă deficiențe reale, deoarece ignoră ratele scăzute ale dobânzilor, veniturile globale ale companiilor americane și efectul răscumpărărilor de acțiuni, toți acești factori putând justifica evaluări mai ridicate decât în trecut. Și Buffett însuși și-a petrecut o viață avertizând împotriva încercărilor de a anticipa mișcările pieței. El a rămas puternic investit în ciuda fiecărei știri alarmante, iar cei care și-au vândut toate activele la semnale anterioare de „supraevaluare” au ratat adesea câștiguri enorme în timp ce așteptau o criză care a durat ani de zile să apară.
Care este concluzia pentru investitori? Având în vedere rezervele de numerar ale Berkshire, vânzările de acțiuni și indicatorul Buffett la cote înalte, ce ar trebui să faceți? Nu intrați în panică și nu abandonați complet acțiunile. Lecția onestă este să faceți ceea ce face Berkshire. Compania nu se debarasează de toate activele; rămâne disciplinată, refuză să plătească prea mult, deține afaceri solide și păstrează lichidități pregătite să intervină atunci când frica revine pe piață. Acesta este un model demn de copiat.
Istoria ne spune că un avertisment din partea indicatorului Buffett este rareori un semnal pentru a părăsi piața. Este o reamintire să ne pregătim, să prioritizăm calitatea și să păstrăm o parte din resurse „la îndemână” pentru ca, atunci când va apărea următorul declin, să fim cei care cumpără, nu cei care vând.