Intestinul tău ar putea ajuta în secret la stocarea amintirilor legate de hrană, dar o dietă constantă cu fast-food ar putea bruia semnalul. Șobolanii au prezentat o activitate de memorie mai puternică după consumul de alimente nutritive, dar nu și după ce au băut lichide dulci cu valoare nutrițională mică sau inexistentă. Blocarea nervului vag a anulat acest efect și a îngreunat capacitatea animalelor de a-și aminti unde se aflase hrana. În timp, dietele bogate în grăsimi și zahăr au slăbit acest sistem de memorie.
Stomacul ar putea ajuta creierul să decidă ce experiențe alimentare merită reținute, trimițând semnale nutriționale prin nervul vag. Însă expunerea cronică la alimente bogate în grăsimi și zahăr ar putea perturba această conexiune și slăbi memoria în timp.
Gustul unei prăjituri madeleine l-a trimis pe celebrul scriitor francez Marcel Proust înapoi în amintiri vii din copilărie. Cercetări noi sugerează că acest tip de reamintire ar putea implica mai mult decât creierul singur. Semnalele din sistemul digestiv ar putea, de asemenea, să contribuie la determinarea căror experiențe legate de hrană devin amintiri. Studiul, condus de Scott Kanoski, profesor de științe biologice la USC Dornsife College of Letters, Arts and Sciences, indică faptul că intestinul ar putea contribui la formarea memoriei, în special atunci când o experiență implică găsirea și consumul de hrană. Publicată în Nature Communications, cercetarea a examinat nervul vag, una dintre principalele rute de comunicare ale corpului între sistemul digestiv și creier. Se știe deja că nervul influențează digestia, apetitul și senzația de sațietate. Noile descoperiri sugerează că ar putea, de asemenea, să transporte informații care ajută creierul să stocheze amintiri.
În experimentele cu șobolani, cercetătorii au constatat că consumul de alimente bogate în nutrienți a crescut eliberarea de acetilcolină în neuronii conectați la hipocamp. Hipocampul este o regiune a creierului care joacă un rol central în învățare și memorie. Acetilcolina este un neurotransmițător care ajută creierul să înregistreze informații noi și să formeze amintiri. Creșterea a depins de mesajele care călătoreau din intestin prin nervul vag. Când cercetătorii au perturbat comunicarea de-a lungul nervului vag, nivelurile de acetilcolină nu au mai crescut după ce animalele au mâncat. Șobolanii s-au confruntat, de asemenea, cu mai multe dificultăți în testele care le-au cerut să își amintească unde localizaseră recent hrana.
Experimentele au arătat, de asemenea, că sistemul de memorie al creierului a răspuns la conținutul nutrițional al alimentelor, nu doar la cât de plăcute sau dulci au gustat. Șobolanii care au consumat zahăr sau grăsimi au prezentat o activitate puternică în căile cerebrale implicate în memorie. În schimb, animalele cărora li s-au administrat lichide cu puține calorii sau fără calorii care aveau gust dulce nu au produs același răspuns. Rezultatele sugerează că creierul face distincția între aromă și valoarea nutrițională reală. Un gust dulce singur nu a fost suficient pentru a activa calea legată de memorie.
„Credem că mecanismul a evoluat probabil pentru a ajuta animalele să rețină informații vitale despre sursele de hrană”, spune autorul principal al studiului, Logan Lauer, student doctorand în laboratorul lui Kanoski. Reamintirea locului în care anumite plante germinează mai întâi primăvara poate ajuta animalele flămânde să găsească nutrienți importanți. Semnalele din intestin spun creierului: „Această masă a furnizat nutrienți valoroși, așa că amintește-ți de unde și cum ai obținut-o.”
Pentru animalele din sălbăticie, reamintirea locației unei surse de hrană fiabile poate fi esențială pentru supraviețuire. O masă care furnizează nutrienți utili poate declanșa intestinul să trimită un mesaj care încurajează creierul să stocheze detalii despre unde a fost găsită hrana și cum a fost obținută. Acest proces ar putea explica de ce anumite experiențe alimentare devin deosebit de memorabile. Corpul ar putea fi conceput pentru a acorda o importanță mai mare meselor care oferă energie sau nutrienți valoroși.
Deși alimentele bogate în zahăr și grăsimi au produs răspunsuri puternice de memorie pe termen scurt, expunerea frecventă la acele alimente a avut efectul opus în timp. Șobolanii care au consumat diete bogate în grăsimi și zahăr la începutul vieții au prezentat ulterior o comunicare mai slabă între intestin și hipocamp. Răspunsurile lor cerebrale legate de memorie au rămas reduse chiar și după ce au revenit la o dietă mai sănătoasă. Aceste animale au performat, de asemenea, mai slab la sarcinile care le-au testat capacitatea de a-și aminti unde fuseseră localizate alimentele. Rezultatele sugerează că consumul prelungit de alimente nesănătoase ar putea interfera cu același sistem intestin-creier care ajută inițial la înregistrarea amintirilor legate de hrană.
Descoperirile ar putea avea implicații mai largi pentru sănătatea umană. Obezitatea, nutriția deficitară și afecțiunile metabolice precum diabetul au fost deja legate de un risc crescut de declin cognitiv. Această cercetare indică o posibilă explicație biologică. Expunerea repetată la alimente nesănătoase ar putea deteriora sau perturba treptat comunicarea dintre intestin și creier, îngreunând funcționarea normală a sistemului de memorie. Rezultatele ar putea, de asemenea, să ofere indicii despre bolile neurodegenerative.
„Perturbarea semnalizării acetilcolinei în hipocamp este una dintre cele mai timpurii modificări neurochimice din boala Alzheimer”, spune Kanoski. „Prin dezvăluirea faptului că acest sistem este amplificat de semnalizarea intestinală prin nervul vag, noi ținte terapeutice ar putea valorifica aceste informații pentru a explora abordări bazate pe nervul vag, cum ar fi stimularea nervului vag.”
Descoperirea ridică posibilitatea ca tratamentele viitoare să se concentreze pe întărirea comunicării dintre sistemul digestiv și creier. Abordările care stimulează nervul vag sau îmbunătățesc sănătatea intestinală ar putea fi investigate, în cele din urmă, ca modalități de a sprijini memoria și de a conserva funcția cognitivă. Stimularea nervului vag este deja studiată pentru mai multe afecțiuni neurologice și psihiatrice, iar noile descoperiri sugerează că memoria ar putea deveni un alt domeniu de interes. Cercetătorii avertizează că sunt necesare mai multe studii pentru a determina dacă același proces are loc și la oameni. Deocamdată, experimentele oferă dovezi suplimentare că intestinul și creierul lucrează împreună mult mai strâns decât s-a crezut inițial.